SOARELE

În acest decembrie, profesorul şi istoricul Nicolae Şteiu împlineşte 70 de ani. O viaţă împlinită, trăită cu. demnitate şi dragoste pentru profesia ce, din îndemnul propriei inimi, şi-a ales-o. A fost, timp de peste 40 de ani, profesor la Huedin. De-a lungul unui atît de lung şir de ani de dăscălie, dl Nicolae Şteiu a transmis cîtorva zeci de generaţii de elevi temeinice cunoştinţe, iar din sufletul său mare a dăruit din belşug tuturor celor în stare să-l primească.

Pentru domnul Şteiu, istoria n-a fost niciodată o ştiinţă seacă, o înşiruire de nume şi date, ci de evenimente şi momente trăite, duse, deseori, pînâ la sacrificiu. Ca dascăl, dl Şteiu a fost convins că istoria trebuie cunoscută şi preţuită de către toţi, că rolul dascălului e să ştie să o facă atractivă şi interesantă, că trebuie, în studiul ei, să porneşti de la vatra satului, a zonei, a ţării.

Domnul Şteiu n-a fost un simplu dascăl de istorie. A făcut cercetări arheologice, a scris o sumedenie de articole pe teme de istorie, a scris cărţi de istorie, întregind, prin ele, istoria propriei ţări, a propriului popor.

Dl Şteiu s-a născut în 5 decembrie 1935, în satul Petreşti, jud. Cluj. A urmat şcoala primară în satul natal, Şcoala Normală de învăţători, 1953, cu calificativul „excepţional“, Facultatea de Filologie-Istorie, secţia Istorie a Universităţii „Victor Babeş“ din Cluj, absolvită în 1957, an din care a funcţionat ca profesor de istorie la liceul din Huedin, pînâ în 1998, cînd s-a pensionat A fost profesor-metodist pentru specialitatea Istorie, responsabil al Cercului de istorie din Huedin, coordonatorul unor şantiere de cercetări arheologice de la Cetatea Veche – Huedin şi de la Castrul de la Bologa, din apropierea Huedinului, organizator al unor sesiuni de comunicări şi referate ale elevilor care au obţinut premii şi menţiuni la fazele judeţene şi pe ţară, a scris şi publicat zeci de studii şi articole pe teme de istorie în reviste de specialitate, din ţară şi uneori şi din străinătate (spaţiul restrîns rezervat pentru acest articol nu ne permite a le înşirai aici).

Transcriem însă numele cărţilor Domniei Sale, cărţi care-l împlinesc ca dascăl şi ca om: 1. De sufletul Iancului; 2. Leacuri pentru suflet. Umor moţesc; 3. Ioan Teodor Stan – un mare patriot şi luptător pentru cauza moţilor; 4. Protopopul Aurel Munteanu, erou şi martir al neamului; 5. Mărişel. File de geografie, istorie şi folclor; 6. Beliş – vatră străbună; 7. Poieni. Spaţiu, istorie şi spiritualitate; 8. Splendoarea Gilăului.

Cărţi finalizate, date la edituri spre tipărire: 1. Fildurile. Frumuseţe, istorie şi artă populară; 2. Morlaca. Satul de ieri şi de azi, care vrea să existe şi mîine; 3. Mănăstireni şi Mănâşturul românesc.

Micile „istorii locale“ ale domnului N. Şteiu întregesc „istoriile mari“ în care, în cele din urmă, se integrează şi laolaltă fac marele tot care e Istoria neamului românesc, pe altarul căreia domnul Şteiu e, iată, o vie flacără.

I-am fost eu însumi elev şi de la sufletul lui mare şi bun sufletul meu tînâr s-a adăpat ca de la un binecuvântat izvor. Naşterea mea ca scriitor, Domniei Sale i se datorează. Dacă ar fi fost să nu-l întîlnesc, aş fi rămas, sînt convins, un simplu ţapinar. Acum cînd pe fruntea Domniei Sale strălucesc cei şaptezeci de lustri, ţin, din tot sufletul, să-i mulţumesc şi să-i exprim, aici, întregul meu prinos de recunoştinţă. „La mulţi ani, domnule profesor! La mult mai mulţi, împliniţi, cum însăşi viaţa Dumneavoastră, în întregul ei, o superbă împlinire este!“.

TEOFIL RĂCHIŢEANU