SOARELE

Oricat ar parea de inverosimila ca formula ,”lucrarea”lui Antonie Plamadeala ramane neincheiata si,intr-un anume fel,ea repeta, fara sa aiba aceleasi semnificatii dramatice,cazul lui B.P.Hasdeu si al lui Vasile Parvan. Este,parca,acelasi “blestem antropologic”al zidului parasit si neinspravit ,ce va trebui,in viitor,sa il descoperim si sa staruim a-l adauga prin cunoastere ,sustinere si dezvoltare,nazuind a ridica inca o treapta in nesfarsita chemare de a reconstrui Templul ideal. De fapt,la noi ,o concluzie si o “efigie”aproape deplin lustruita avuse numai Nicolae Iorga ,a carui opera de un enciclopedism ce tine ,la drept vorbind,de miracol,cu greu s-ar inchipui ca ar fi putut continua altfel decat reproducand ceea ce ne daduse si apucase sa ne arate drept cale incercata si drum neclatinat.Omul insusi ar fi cazut ,mai tarziu decat a cazut, sub alte securi ori injunghiat de alte pumnale caci soarta celor ce voiesc a indrepta multimile si a salva Neamurile din robie pare ca este pecetluita de raul ce intotdeauna izbandeste ,fara a-l putea recunoaste in multimea de chipuri ce ne prezinta. Dar,de fapt,pare ca pana si “lucrarea”lui Antonie Plamadeala se intrerupse prin acelasi blestem inrobitor. Viata lui fuse multa vreme aproape de o mucenicie de predestinat dramei universale si doar putini ani apuca a se bucura de linistea ce asigura Fapta Mare si opera memorabila;si,totusi,ni le-a dat si le-a infaptuit. Si,cu toate acestea,raman uimitor de multe “teme suspendate”si “carti deschise”ce vor trebui stiute si intarite astfel incat firele de pret ce exista sa se traga dinspre “virtual”catre act si catre exemplu. Situatia este paradoxala caci rareori ,la noi,se va mai fi gasit cineva care ,prin pozitie,stiinta si capacitate de a hotara,sa fi putut sa isi ingrijeasca fructul si sa ii asigure si statornicie dincolo de clipa cea repede si in viitor.Antonie Plamadeala a facut,in aceasta directie,atat cat l-a lasat Dumnezeu si fiindca opera inedita ramane extinsa si ,cu probabilitate,impunatoare ,ne ramane noua nu doar obligatia ci si Legatul de a o scoate ,inca o data,la lumina si de a o aseza acolo unde ii este locul. Raman,deci,cartile incheiate si inca netiparite.Cel ce ii urmeaza,daca voieste a se arata un urmas demn,trebuie sa se ingrijeasca a le tipari iar de nu se pricepe ,trebuie sa ii cheme pe cei ce stiu sa o faca.Apoi,raman uimitoarele “cuvantari”stralucite ce s-au rostit in multe ocazii si care,daca s-au tiparit in publicatii trebuie adunate si publicate in carti,iar daca s-au inregistrat ,fara a se insemna,sa se astearna pe hartie si sa devina carti,la randul lor.Dar intre relativele “inedite”intra si fenomenala bibliografie “gazetareasca”,de fapt extraordinare documente de eseistica ,omiletica,exegeza in tema diversa si chiar “nota”aparent marunta care,la un sclipitor talent precum acela al Vladicii merita culese ,toate,de pe unde se afla si introduse intre coperte de carti.Deci,intai de toate,va trebui intocmita “bibliografia operei”care,astazi,inca nu exista.Dar cine sa o faca,la drept vorbind?Si aici,ca si in alte randuri,apare “indecizia institutionala”caci noi,ca “multime”,putem incerca sa acoperim singuri ceea ce trebuie sa faca institutiile dar sunt obiective ce ne depasesc in anvergura si s-ar putea indeplini mai repede daca efortul ar fi conjugat.In aceasta materie,studentimea cu convingere nationala si ortodoxa de la Facultatile din Sibiu,si intai de toate de la Institutul Teologic ,caruia Antonie Plamadeala i-a purtat de grija ca un carturar nepereche ce era,vor trebui adusi in cercetarea santierului maret ce intrevedem,si de unde ar invata nu doar”carturarie”ci si metoda,”porunca”si datorie,pana la urma-caracter.Dar,cu acestea,obligatiile noastre nu se incheie.Un “fond de corespondenta”cum ,probabil,abia in doar cateva cazuri va fi existat in intreaga literatura romana,asteapta sa fie inventariat,cunoscut si publicat.Il vor face ,prin ascultare,cei ce trebuie sa ne asigure “lumina dinspre cei ce nu mai sunt”. Va trebui,mai cu seama,ca intreg acest efort sa se oranduiasca si mai bine sub o infatisare institutionala si locul cel mai nimerit va fi,fara de indoiala,Manastirea Sambata,”marea hieroglifa”inchipuita de marele Mitropolit.Acolo,in ceea ce se cheama-si o imaginase ca pentru multe sute de ani dupa el-”Academia de la Sambata”,ierarhul locului si staretul vor fi ,cu siguranta,cei care ,avand competenta de a o face,se vor stradui sa intemeieze mai mult decat “un grup”oarecare de cercetatori ci chiar o “miscare”intelectuala capabila a reconstitui “idealul “acestei constructii carturaresti si sa-i restituie sensul ei integral.Caci aproape pe oriunde a trecut,prin orice camp tematic,Antonie Plamadeala a lasat urma mare,ca si Nicolae Iorga.Prin 1989,cand ,la randul meu,ma incercam sa nu las deoparte nimic din ceea ce ar fi putut avea insemnatate pentru noi,imi marturisise ca a descoperit si el “un straroman”;aceasta concluzie mi-o deslusise soptit,aproape ca pe o taina,dar nu imi spusese si numele lui.Il aflasem peste cateva luni,cand,la o reuniune de savanti,undeva in lume,Vladica ii stersese numele de pe piatra imaginara peste care se asezase muschi si iarba,altui scriitor de la Dunarea de jos:”Cuviosul Gherman”.Promisese si un studiu facut mai in largime si chiar o editie;dar unde sunt?Si unde se afla “dosarele”de “om vechi”pe care,ca sa ajunga la o incheiere,Antonie Plamadeala le intocmise spre a se lamuri? Aceasta nu-i o fabula si nici intrebare retorica,este realitatea vietii noastre istorice unde risipa ne stapaneste iar sentimentul ca ,indiferent ce se intreprinde,continuitatea exista si se manifesta de la sine. Astfel am lasat sa se piarda si sa se imprastie in cele patru vanturi nu doar dovezile noastre de identitate nationala ci si milioanele de “fapte”de tot felul,mai mari ori mai marunte,a caror ingrijire ar fi dat un altfel de “om roman”mai sigur pe locul lui in lume si mai intarit in convingerea ca ,pentru destinul lui,orice urma este tot atat de importanta ca si o viata care trece.”Sindromul nepasarii abisale”trebuie inlaturat odata si odata si fiindca altele sunt pierdute pentru vesnicie sa nu lasam sa se piarda ceea ce ne este, astazi, la indemana sa facem fiindca, orisicum ar inainta lumea de aici, Antonie Plamadeala va ramane in veci “Modelul Omului Mare”.