SOARELE

IUBIŢI FII SUFLETEŞTI,

Frumuseţile sufleteşti ale împărăţiei Iui Dumnezeu merită orice luptă pentru gospodărirea lăuntrică. Noi, cei de rând, nu vom reuşi să ajungem la înalte frumuseţi sufleteşti pentru că nu depunem serioase lupte pentru gospodărirea lăuntrică. Ceea ce putem noi plini ca şi credincioşi de rând este să nu cădem în patimi legate de trup, de lume şi de ambiţii deşarte. Una este a cădea şi a te ridica şi alta este a te împătimi. împătimirea este automatizarea păcatelor, de aceea se cade a ne lupta cu multă seriozitate ca să nu cădem în această automatizare primejdioasă.

A avea pretenţia că suntem cu totul curaţi este o nerealitate. A avea convingerea că cineva nu se mai poate ridica din patimile sale este o convingere

nedreaptă. Istoria Bisericii ne stă mărturie. E destul să aducem exemplul Cuvioasei Maria Egipteanca.

De acesta neîmpătimire depinde şi consolidarea familiei. O familie în care unul din membri ei devine pătimaş este o familie nefericită. închegarea unor familii cu echilibru sănătos va duce la o bună administrare a lucrurilor şi la o bună creştere a copiilor. Susţinem cu tărie că fiii unei familii cu un echilibru sănătos nu vor ajunge niciodată să fie copii ai străzii, deci consolidarea familiei trebuie să ne preocupe mai mult decât copiii străzii.

Având în vedere exemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi a credincioşilor cu frică de Dumnezeu, se cade să ne punem toată truda pentru împlinirea acestor realizări, spre binele vremelnic şi veşnic şi spre lauda Sfintei Treimi.

IUBIŢII MEI FII SUFLETEŞTI,

După 17 ani de arhipăstorire şi 80 de ani de vieţuire, simţindu-mă slăbit trupeşte, am hotărât, spre binele Bisericii, să mă retrag din scaunul de episcop titular al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Folosesc acest prilej să Vă mulţumesc tuturor pentru sprijinul şi dragostea ce mi-aţi arătat pe parcursul acestei slujiri. Cer iertare tuturor celor cărora le-am greşit în această perioadă. Vă îndemn pe toţi cei care, din mila lui Dumnezeu V-am păstorit, credincioşilor noştri din cuprinsul Eparhiei noastre a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, călugărilor şi călugăriţelor, diaconilor, preoţilor, protopopilor, colaboratorilor de la Centrul Eparhial din Oradea, să Vă luptaţi cu toată seriozitatea şi sinceritatea, lupta cea bună, să conlucraţi cu harul dumnezeiesc, într-un adânc de umilinţă şi recunoştinţă, faţă de Dumnezeu, în toată vremea. Vă îndemn să luptaţi, după cum ne învaţă Sfânta noastră Biserică, contra duhurilor străine, amăgitoare prin întreitele valuri ale păcatelor „pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii”, care tulbură liniştea sufletului şi întunecă frumuseţea iubirii dumnezeieşti şi a frăţietăţii dintre noi oamenii, precum ne învaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre strămoşeşti, că nu există păcat care să nu poată să fie iertat prin mila lui Dumnezeu, prin pocăinţă şi Sfânta Taină a Spovedaniei.

Praznicul Naşterii Domnului să vă aducă în sufletele şi viaţa Dumneavoastră bucuria întâlnirii cu Hristos Pruncul născut, pentru dobândirea mântuirii.

Al vostru sincer rugător către Dumnezeu şi de tot binele voitor,

IOAN

Episcopul Oradiei, Bihorului şi Sălajului