~Bucur Chiriac : ” Copilul de odinioara s-a întors în leagănul copilăriei cu sentimentul că viaţa a trăit-o în demnitate, cu credinţă şi convingerea că marele tăvălug al timpului nu-l va da uitării “
Tot acest periplu al vieţii mele, cu multe bucurii şi împliniri , se datorează faptului că pronia cerească mi-a hărăzit să am alături de mine pe soţia mea, Marieta, care a fost un sprijin şi pavăză în tot ce am împlinit, căreia îi sunt îndatorat şi-i mulţumesc. Am avut însă şi necazuri. Ne-a fost dărîmată o casa în cartierul Militari pentru a se construi blocuri şi mutarea într-un bloc, la două camere. După mari eforturi am obţinut, cu intervenţii, cu chirie o casă cu trei camere care pînă mai ieri adăpostea colecţia mea de peste 200 de lucrări de pictură, sculptură şi artă populară;dar faptul ca recent a fost dărîmată pentru a se constui un hotel m-a dezechilibratl. Credinţa în Cel de Sus m-a ajutat să mă mut din nou, însă într-un apartament mic , în care am încercat din răsputeri să conserv, în condiţii precare , această colecţie.
Într-o vreme, cînd unii prieteni, văzînd necazurile cu care mă confrunt, şi bătălia pe care o duceam pentru a găsi o rezolvare definitivă a colecţiei, mai ales după ce mi-a fost spartă casa de răufăcători, mă îndemnau să vînd lucrările, să-mi văd de sănătate, să mai călătoresc sau să-mi construiesc o casă într-o zonă de munte, eu le răspundeam tuturor, un NU categoric. Vreau ca un fiu al Buzăului, plecat de acasă cu „mîna goală”, să rămînă consecvent în credinţa că umbra mea trecătoare şi peripeţiile mele în această nobilă preocupare de colecţionar să rămînă îndemnuri pentru generaţiile care vor veni şi poate vor urma exemplul unui fiu al Buzăului care n-a trăit degeaba. El s-a întors în leagănul copilăriei cu sentimentul că viaţa a trăit-o în demnitate, cu credinţă şi convingerea că marele tăvălug al timpului nu-l va da uitării.
Iată testamentul vieţii mele, pe care îl las buzoienilor.
Terminat azi, 30 noiembrie 2005 şi trimis la tipar.
BUCUR CHIRIAC
